Palatul Sutu
Bd Bratianu nr.2

Palatul Sutu  a fost  resedinta somptuoasa a marelui postelnic C. Grigore Sutu, descendent al familei Sutu), ridicata la 1833, de arhitectii Johan Veit si Konrad Schwink. Construit in stil neogotic, cu patru turnulete poligonale,

amplasate doua cate doua pe partile laterale,de nord si de sud,

palatul Sutu se remarca prin spatialitatea unui interior, conferita de o cupola similara aceleia de peconacul de la Golesti.

Infrumusetarile aduse impunatorului edificiu au continuat insa. Astfel, in octombrie 1836, Costache Sutu comanda mesterului austriac Eser, executarea unui splendid policandru de alama, format din 24 de sfesnice, intocmai ca cel de la biserica Sf. Ioan Nou.

Palatul pastreaza decoratiuni interioare originale, datorate sculptorului Karl Storck   Decoratii interioare ale Palatului Sutu  se remarca prin plafonul  cu decoratiile sale si lustra originala    Inspirata rezolvare a holului central, infaptuita in 1862,  se

  datoreaza lui Karl Storck, recunoscut sculptor si artist decorator. Transformarile initiate de el constau in deschiderea a trei arcade, din crearea unei scari

monumentale desfacuta in doua brate si din montarea in peretele din fata a oglinzii adusa de la Murano si prinsa intr-un frumos ancadrament.

Deasupra oglinzii se distinge si astazi, prin gingasia executiei artistice, medalionul sculptat in lemn al Irinei Sutu, sotia proprietarului.

A doua jumatate a veacului trecut, va reprezenta pentru Palatul Sutu, perioada de maxima stralucire. Grigore Sutu (1819-1893) si sotia sa, Irina, fiica marelui bancher Stefan Hagi Moscu, s-au preocupat constant atat de edificiu cat si de parcul ce-l incadra. Ei au adaugat cladirii marchiza sustinuta de piloni de fier, creandu-se astfel un elegant peron de intrare.

        Impunatorul parc ce inconjura palatul se intindea pana spre fostul amplasament al bisericii Sf. Sava ce apartinea minastirii Sf. Sava, aflata pe amplasamentul actualei Universitatii. Palatul avea o frumoasa gradina, renumita pentru plantele si animalele exotice care existau. In gradina puteau fi vazuti pelicani, fazani, pauni si un frumos bazin ce amintea, pastrand proportiile, de fantanile Palatului Versailles.

Cladirea era renumita, in secolul trecut, pentru balurile si seratele organizate aici. Fastul de la Palatul Sutu era de altfel recunoscut, admirat si invidiat de intreaga protipendada bucuresteana.

Calator prin Bucurestii sfarsitului de veac, publicistul italian Roberto Fava, retinea,  printre proprietatile particulare reprezentative din capitala, palatele Brancoveanu, Sutu, Ghica si Stirbey.

In primele trei decenii ale acestui secol, fosta ctitorie a postelnicului Costache Grigore Sutu primeste diferite destinatii, fapt care se repercuteaza negativ asupra edificiului si parcului adiacent. Concomitent, palatul va fi insa si martorul tacut al unor importante evenimente istorice.

La 23 ianuarie 1959, in preziua aniversarii unui veac de la Unirea Principatelor, va fi inaugurat intr-o noua forma de organizare Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti.

Palatul Sutu pare a-si fi regasit menirea fireasca. Ridicat din dragoste pentru frumos, el este astazi depozitarul unor valori inestimabile pentru trecutul Bucurestilor.

Pagina principala