Basarabia – Personalitati

Gavriil Banulescu-Bodoni Mitropolit al Basarabiei, personalitate intelectuala cu adânci studii, numele lui este legat de dezvoltarea si organizarea învatamântului ecleziastic. S-a nascut în 1746 în familia lui Grigore Banulescu, razes si ostas de frontiera, fara mijloace materiale prea îndestulatoare. La numele de familie si-a adaugat si numele tatalui adoptiv, Bodoni. Scoala elementara si-o face în orasul natal, Bistrita, iar apoi pleaca în Ardeal la un unchi pentru a urma scoala normala. La Budapesta îsi desavârseste studiile, pentru ca apoi sa ajunga, în 1771, la Kiev, la Academia teologica. Dupa doi ani, absolvind Academia, ee întoarce în Moldova, de unde pleaca în Grecia: Hios, Patmos, Afon. La întoarcere, ocupa functia de învatator la Nasaud, de unde pleaca peste un an la Iasi, la Scoala Domeeasca, iar apoi dupa doi ani, se calugareste la Consyantinopole, sub numele de Gavriil. De aici pleaca la Patmos, unde se cufunda în studierea cartilor grecesti. La întoarcerea în tara, Mitropolitul Gavriil îl numeste profesor de elina, iar la 1 septembrie 1781 îl hitotoniseste ieromonah, fiind numit propovaduitor al cuvântului Domnului în limbile greaca si româna la Mitropolia Domneasca din capitala Moldovei. Fiind suspectat de raspândirea ideilor francmasonice de catre turci, el se refugiaza, cu speranta ca Rusia va ajuta pe români sa se scuture de otomai, la Poltava. Dupa alti doi ani, se reîntoarce în Moldova dar începerea unui nou conflict ruso-turc îl obliga sa revina la Poltava împreuna cu Domnul Moldovei, Alexandru Mavrocordat, unde detine functiile de rector si de profesor de greaca. Ecaterina a II-a îl numeste Episcop al Cetatii Albe si Benderului, mizând pe ajutorul lui în reezolvarea unor prpbleme politice. Apoi e numit Mitropolit al Moldovei si Munteniei, printr-un ucaz al împaratesei din 11 februarie 1792. Din nefericire, când armatele rusesti se îndeparteaza, el este fortat de Alexandru Moruzzi, noul Domnitor, sa plece din scaun. Urmeaza câtiva ani de sedere în Rusia, unde se dedica activitatii patriarhale, printre altele participând la întemeierea Odesei si sustinând înfiintarea cursurilor de medicina si muzica de la Academia Teologica. Nesiguranta vremurilor îl face sa se mute la Dubasari, unde va sta patru ani, de unde este chemat în functie de tarul Alexandru I la 27 martie 1808, devenind membru al Sinodului si exarh în Moldova si Muntenia. In aceasta calitate el face o seama de reforme, înlatura neregulile din asezamintele bisericesti. Dupa încheierea razboiului ruso-turc cu Pacea de la Bucuresti din16 mai 1812, dupa care Moldova dintre Prut si Nistru este acaparata de Rusia, el se retrage la Chisinau si începe, la 67 de ani, organizarea noii eparhii a Basarabiei. În 1913, cu ajutorul lui Petru Kunitchi, Ion Nestorovici, Isodor Gherbanovschi înfiinteaza la Chisinau Seminarul teologic, care, peste câteva luni, va cuprinde si clase pentru copiii nobililor din tinut. Preocuparea lui permanenta a fost tinerea unor cursuri la nivelui celor din Tarile Române si din Imperiul Austriac. În acest sens, la 31 mai 1814, inaugureaza si tipografia eparhiala, care alimenta cu carti nu numai Basarabia, ci si Tarile Române.

Axinte Frunza  Dupa cativa ani de studentie la Seminarul teologic din Chisinau, a parasit meleagurile romanesti, continuandu-si studiile la Harkov, Odessa si Kiev. In cele din urma a revenit in Romania, devenind profesor de liceu, traducator, scriitor. A scris o opera vasta, printre care amintim: "Dezlegari", "Memorii". A murit in anul 1933, fiind ingropat in cimitirul "Eternitatea".

Pavel Stefan Leonard fiul lui Stefan Leonard (1800-1864) si al Ecaterinei I. Brozovschi (1816-1896) s-a nascut in 1837. Si-a facut studiile la Odessa, a locuit mai multi ani la Petersburg, dar gandurile mereu i-au fost la mica sa Patrie. A infiintat scoli si asista personal la examenele scolare, veghind ca nivelul predarii in scoli sa fie satisfacator. A inlesnit construirea liniei ferate Ocnita – Slobodca, prin care a deschis toate posibilitatile pentru ca locuitorii din nordul provinciei sa aiba legatura directa cu Odessa. Majoritatea lucrarilor publicate au fost scrise la Cubolta, gratie faptului ca aici era adunata o biblioteca foarte mare cu carti din diferite domenii: istorie, economie, filozofie, agricultura. La varsta de 29 de ani, tipareste la Lipsca, o lucrare de 48 de pagini intitulata sugestiv : "Despre ameliorarea vietii taranilor in Basarabia", studiu ce a starnit discutii, trezind atentia publicului cointeresat. Au urmat lucrarile "Cateva cuvinte cu privire la Zemstva in general si cea a Basarabiei indeosebi", editata in 1871 la Odessa. In 1870 tipareste o lucrare voluminoasa - "Schite din viata Europei". Debutul pe taramul dezbaterilor sociale si-l face cu lucrarea "Calatoria prin Europa a renumitului principiu al nationalitatii (Leipzig, 1867). Pavel Leonard Stefan a murit in 1891 si a fost inmormantat la Cubolta.

Nicolae N. Alexandri: fiul lui Iordache Alexandri a fost casatorit cu Maria Carlovna Glavce, dar upa o scurta convietuire, s-au despartit. In 1881 Nicolae absolveste gimnaziul nr. 1 din Chisinau si este admis in acelasi an la Facultatea de Drept a Universitatii din Petersburg.Nicolae Alexandri a fost casatorit cu doamna Teplov, fiica unui general din Vilna. Un timp tinerii au locuit la Petersburg, apoi la Chisinau. Anumite divergente au facut ca familia sa plece in Elvetia, la Lozan. Au avut trei copii: Lev, Vasile si Tatiana. In 1921, fiind vicepresedinte al Senatului, rosteste o cuvantare aprinsa in apararea Basarabiei. In 1925 este ales senator in opozitie. A murit in prima jumatate a secolului XX.

Emanuil Gavrilita   avocat basarabean, s-a remarcat in domeniul juridic devenind in anul 1875 judecator de pace, demisionand insa dupa opt ani, retragandu-se la mosia sa din Bacsani. Sapte ani de zile traieste la Iampol si apoi se muta la Chisinau, unde locuieste intr-o casuta modesta pe strada Fierarilor (azi Bernardazzi) nr. 32. A incetat din viata la 10 iunie 1910 in satul Bacsani.

Mihail Vantu s-a nascut in 1873 si a facut scoala primara in Hagi-Abdul, iar gimnaziul – la Reni, dupa absolvirea caruia se inscrie la Scoala Normala din Bairamcea. Primele notiuni politice si revolutionare le-a obtinut inca in anii invataturii la Reni. Mai tarziu a ocupat postul de invatator in comuna Ciocalteni, jud. Orhei. El staruia sa-si raspandeasca ideile si in afara scolii, fiind in cele din urma sa fie arestat. Ca reprezentant al miscarii cadetilor a participat la intrunirile lor tinute la Kiev si Petersburg unde a aparat cu demnitate drepturile moldovenilor basarabeni. A avut un rol deosebit in realizarea ziarului "Basarabia". Desi n-a ravnit posturi politice si glorie usoara, totusi in 1918 s-a pomenit reprezentant al judetului Ismail in parlamentul Romaniei Mari. Mihail Vantu a murit la 28 decembrie 1943.

Leon Donici Dobronravov s-a nascut la 5 iunie 1887, la Chisinau, in familia Dominicai Donici, fiica preotului Petru Donici de la biserica Ciufli, si a secretarului de la Consistoria din capitala guberniala – Mihail Dobronravov. A invatat mai intai la scoala primara, apoi a trecut prin clasele scolii duhovnicesti, apoi si-a continuat studiile la Seminarul teologic din Chisinau. In cadrul creatiei sale, a scris romanul "Noul seminar", lansat in 1913. La un an dupa aparitia acestuia vede lumina zilei romanul "Apele mici". La Bucuresti a incercat bucuria unei aparitii editoriale ravnite. La editura Cultura Nationala in 1923 i se tipareste volumul "Revolutia rusa". Donici a murit pe 26 mai 1926 la spitalul Sf. Louis.

Ion Halippa S-a nascut in 1871, in familia dascalului Nicolae Halippa din satul Cubolta, judetul Soroca. Mama lui – Paraschiva – era fiica preotului din Vozdu, acelasi judet Soroca. Sotii Halippa au avut cinci copii: Ion, Maria, Cazunia, Natalia si Pantelimon. Precum era si firesc, parintii l-au indemnat pe Ion sa-si aleaga profesia tatalui, adica sa intre in tagma bisericeasca. A urmat, consecutiv, scolile: primara din Cubolta, duhovniceasca din Edinet, Seminarul teologic din Chisinau, Academia teologica din Kiev. In 1895 proaspatul candidat in teologie se reintoarce in capitala guberniala a Basarabiei fiind angajat in functia de ajutor al inspectorului seminarului din Chisinau. Isi aduce o contributie substantiala si in domeniul arheologiei. In prima jumatate a secolului XX a fost asasinat de bolsevici intr-o inchisoare.

Stefan Ciobanu s-a nascut la 24 noiembrie 1883 in satul Talmaz, judetul Tighina. Studiile primare si le-a facut la scoala normala din Bairamcea. In 1905 a absolvit cu eminenta liceul nr.1 din Chisinau. Indrumat de Vladimir Peretz, studiaza colectiile de carte romaneasca din bibliotecile ucraineene. Cercetarile se incununeaza cu cateva studii si articole - "Legende romanesti despre Maica Domnului (1911)" avand 58 de pagini, "Despre prescriptiile de igiena in literatura veche rusa" (S. Petersburg, 1913) insirat pe 24 de pagini, apoi scrie o monografie de proportii - "Mitropolitul Sucevei Dosoftei si activitatea lui literara" (Kiev, 1915, tradusa de Stefan Berechet). Evenimentele din februarie 1917 l-au gasit pe Stefan Ciobanu la Belgrad. Preda la un liceu. Implinise 35 de ani, era casatorit cu Anna Schmidt, avea 2 copii: Alla (1914) si Valeriu (1917). A aderat la miscarea pentru eliberarea nationala a Basarabiei, prin participarea la congresul din 25-28 mai al invatatorilor din Basarabia. Mai tarziu a fost ales membru activ al Academiei. Stefan Ciobanu s-a stins din viata pe 28 februarie 1950.

Pantelimon Halippa s-a nascut la 1 august 1883 in satul Cubolta din judetul Soroca. Aici face si scoala primara. Fiind student in anul trei, adera la greva generala a studentilor din Rusia, declarata in sprijinul primei revolutii ruse. Pleaca la Moscova sa participe la congresul Uniunii taranilor din intreaga Rusie, ca delegat al taranimii basarabene. Insa este arestat, inchis in Butarca, iar apoi este expediat in Basarabia. La congresul taranilor din Basarabia este delegat din partea plugarilor moldoveni la lucrarile congresului taranilor din intreaga Rusie. Impreuna cu inca 15 delegati, pleaca in iulie 1917 la Petrograd. Devine membru corespondent al Academiei Romane la 15 octombrie 1918. Mostenirea literara a lui Pantelimon halippa cuprinde peste 280 de poezii si traduceri poetice, o sumedenie de schite, memorii, dar in volum a reusit sa aranjeze un singur tom, "Flori de parloaga". A mai pregatit doua volume de versuri: "Cantarea omului" si "Pamantul nadejdilor mele". Ultimii 15 ani de viata ii traieste linistit in sanul familiei. Moare la 30 aprilie 1979, la varsta de 96 de ani, fiind inmormantat la Cimitirul Cernica.

Simeon Murafa S-a nascut la 24 mai 1887 in satul Cotiujenii-Mari, judetul Soroca, intr-o familie razaseasca. Parintii, instariti fiind, au tinut cu tot dinadinsul ca fiul sa-si faca studiile la Kiev. A invatat mai intai la un gimnaziu, iar mai apoi a studiat dreptul la universitate. In 1912 isi ia licenta in drept, iar in luna septembrie se inscrie la Academia Agricola din Moscova. Un mare serviciu pe care l-a facut Simeon Murafa pentru miscarea basarabeana in 1917, a fost aducerea de la Iasi a unei tipografii. Avand tiparnita proprie Partidul National Moldovenesc putea sa-si editeze nestingherit ziarele, manifestele, brosurile. A fost asasinat in 1917 de niste criminali.

Melchisedec s-a nascut la 12 februarie 1822. A invatat la seminarul teologic intre anii 1836-1841, apoi, fara sa-l absolveasca, a plecat la sat sa lucreze invatator. A revenit la aceeasi alma-mater atunci cand la conducerea scolii, prin interventia lui Veniamin Costachi, a venit arhimandritul Filaret Scriban. Absolvind seminarul in 1843, Mihai Stefanescu s-a incadrat in corpul didactic. La 24 decembrie 1843 se calugareste, luandu-si numele de Melchisedec. Dupa trei ani de invatatura, proaspatul magistru in teologie, ieromonahul, hirotonisit la 3 octombrie 1854 la Lavra Pecerska din Kiev, se reintoarce in patrie. In 1879 este ales episcop de Roman. A incetat din viata in mai 1892.

Iosif Naniescu s-a nascut in Basarabia la 15 iunie 1820 in satul Razalai din judetul Soroca. A fost fiu de preot si de mic copil a ramas orfan. Unchiul sau, arhimandritul Teofilact din manastirea Frumusica, l-a luat sa-l ingrijeasca si in 1831, cand implinise 11 ani, l-a adus la Iasi, la biserica Sf. Spiridon. Si cu scurgerea anilor acest orfan trece prin mai multe scoli, uceniceste la mai multi oameni de mare cultura si ajunge mitropolit al Moldovei. Dupa 1849 incepe sa urce treptat pe scara rangurilor: ieromonah, protosinghel si arhimandrit la manastirea Gaiseni din Judetul Dambovita, iar de acolo – la Sarindar din Bucuresti. In plan cultural activitatea lui Iosif Naniescu nu trece neobservata. In 1888 Academia Romana il alege membru de onoare. Urmeaza gestul de raspuns – el, prin testament, lasa Academiei biblioteca sa din 1000 de volume. Si tot in acest an tipareste un studiu: "Viata si traiul Sfintiei sale Parintelui nostru Nifon, Patriarhul Tarigradului". A murit la inceputul secolului XX.

Mitropolitul Platon s-a nascut in cea de-a doua jumatate a secolului XIX. Dupa absolvirea seminarului in 1887 a fost preot parohial. Pentru titlul de magistru a prezentat o lucrare voluminoasa, intitulata "Vechiul Orient in lumina Revelatiei Divine". Putin mai tarziu Platon a devenit arhimandrit si a ramas inspector definitiv. De asemenea a fost si rector al Academiei. Din basarabia, Platon a trecut in caucaz ca "exarh" al Gruziei, ajungand mai tarziu in America, unde a si murit.

Iosif M. Parhomovici   s-a nascut in 1846 in gubernia Poltava, in familia unui preot ucrainean. Cand a implinit noua ani, fratele sau mai mare, Vasile, pe atunci director al scolii duhovnicesti din Chisinau, l-a adus in basarabia unde a absolvit seminarul, continuandu-si studiile la academia chieveana. In 1871, proaspatul absolvent al academiei se incadreaza in serviciu la Seminarul teologic din chisinau, unde a lucrat ca profesor timp de 35 de ani. In plan literar a publicat articole cu continut teologic in revistele "Voscresnoie citenie si EparhialinAie vedomosti". In cadrul stiintific a publicat: "Viata si activitatea arhiepiscopului Pavel", "Viata si activitatea arhiepiscopului Serafim", "Schita istorica asupra misiunii antischismatice si antisectante din eparhia Chisinaului de la 1813 pana la 1910" etc. Moare in ianuarie 1932 si este inmormantat la cimitirul de pe strada Armeana din Chisinau.