Tudor Arghezi (1880-1967) S-a nascut la Bucuresti; adevaratul sau nume a fost Ion N. Theodorescu. Pseudonimul Arghezi este explicat de catre scriitor ca fiind legat de Argesis (vechi nume al raului Arges). Debut literar sub influenta lui Macedonski "magister", in Liga ortodoxa, semnand Ion Theo, in 1896. Poetul este calugar pentru cativa ani la Manastirea Cernica si apoi calatoreste in strainatate (Paris, viziteaza Italia – Manastirea Cordiliers, Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile Universitatii, si pentru a-si castiga existenta munceste intr-un atelier de capace de ceasuri, sonerii si montare de dinti de aur). In 1912 se intoarce in Romania. La reviste ca "Facla", "Viata româneasca", "Teatru", "Rampa" publica versuri, pamflete, articole polemice s.a. In 1918 a fost inchis 2 ani, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori (printre ei Ioan Slavici), la inchisoarea Vacaresti, acuzat de tradare, deoarece a fost de partea neutralitatii Romaniei. A fost autorul volumului de poezii "Cuvinte potrivite"(1927), proza "Icoane de lemn"(1929), culegere de versuri "Flori de mucigai" (1931) inspirata, ca de exemplu "Poarta neagra", de anii de detentie, volumul in proza pentru copii "Cartea cu jucarii", "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni","Martisoare", "Prisaca", "Zdreanta" (astazi manualele scolare au multe poezii destinate copiilor), romanul "Ochii maicii Domnului" (dragostea de mama si devotamentul filial) (1934), romanul "Cimitirul Buna-Vestire" (1936), romanul "Lina" (1942), de fapt un lung poem in proza.
Incepand cu 1928, publica pamflete foarte sarcastice in ziarul "Bilete de papagal"(astazi ziarul "Informatia zilei"), din cauza carora a fost cautat de catre politie in 1943. Ziarul este imediat interzis, scriitorul este inchis in Bucuresti si apoi in tabara de la Tg. Jiu. Publica in 1960 volumele "1907", "Cântare omului", "Stihuri pestrite", "Poeme noi", "Cu Bastonul prin Bucuresti".